Interviu cu George Emil Palade
- Tudor I. Oprea (TIO): „Domnule profesor, dacă ar fi să priviți înapoi la cele șase decenii de activitate științifică, ce sfaturi ați avea pentru tinerii cercetători?”
- George E. Palade (GEP): „Le-aș spune să aleagă teme de cercetare cu semnificație deosebită. Probleme care să deschidă noi perspective și noi căi de abordare ale fenomenelor analizate. Să gândească întotdeauna pe termen lung și să nu meargă pe căi înfundate.”
- TIO: „Cum pot fi alese problemele cu semnificație deosebită?”
- GEP: „De departe, această decizie este cea mai importantă din cariera unui om de știință. Ar trebui să alegeți, așadar, teme de cercetare ale căror soluții să conducă la noi teme de cercetare – evitând astfel „căile înfundate”.”
- George E. Palade (GEP): „Le-aș spune să aleagă teme de cercetare cu semnificație deosebită. Probleme care să deschidă noi perspective și noi căi de abordare ale fenomenelor analizate. Să gândească întotdeauna pe termen lung și să nu meargă pe căi înfundate.”
- TIO: „Cum pot fi alese problemele cu semnificație deosebită?”
- GEP: „De departe, această decizie este cea mai importantă din cariera unui om de știință. Ar trebui să alegeți, așadar, teme de cercetare ale căror soluții să conducă la noi teme de cercetare – evitând astfel „căile înfundate”.”
- TIO: „Cum pot fi abordate asemenea teme de cercetare?”
- GEP: „Odată identificată o problemă care este în același timp interesantă și neexplicată încă, trebuie să vă alegeți modalitățile de abordare, dar fără a va limita la o anumită tehnică sau metodă. Ceea ce contează este rezolvarea problemei, nu aplicarea unei tehnici anume. De câte ori aveți ocazia, folosiți toate tehnologiile aflate la îndemână, chiar dacă au la bază principii diferite, pentru a ataca problema în mod convergent. Urmăriți funcțiile diferitelor structuri, pe măsură ce acestea sunt descoperite și caracterizate. Evident, există situații în care o singură tehnologie poate acoperi informațiile necesare pentru rezolvarea problemei. Cristalografia cu raze X în științele biomedicale este un astfel de exemplu. Aplicarea în mod convergent a diferitelor tehnici de cercetare este, de fapt, una dintre trăsăturile majore ale problemelor cu semnificație deosebită în biologie și medicină. Morfologia, microscopia la cea mai înaltă rezoluție, studiile structurale bazate pe difracția cu raze X, sunt combinate cu informații pertinente din biochimie pentru a ne oferi o perspectivă a modului în care aceste descoperiri sunt relevante pentru problemele de interes actual în biologie.”
- TIO: „Se poate vorbi despre un efort real de integrare a descoperirilor științifice?”
- GEP: „Eforturile de integrare sunt o trăsătură caracteristică a celor mai importante descoperiri din ultimele decenii. Acestea ilustrează de fapt modul în care aplicarea convergentă a diverselor tehnologii a fost posibilă, prin munca în echipă.”
- TIO: „Cum se împacă munca în echipă cu problema relațiilor interumane? Din experiența mea, cel mai adesea contează chimia interpersonală, atunci când se formează o echipă.”
- GEP: „Oamenii apreciază rezultatele concrete, și pe cei care sunt cu picioarele pe pământ. Dacă sunt cu adevărat interesați, vor reacționa cu entuziasm la noile teorii cu caracter general, care încearcă să explice fenomenele în cauză. În schimb, nu vor avea reacții favorabile la ceea ce ei consideră chestiuni de interes periferic.”
- TIO: „Ce v-a determinat să reveniți la cercetarea științifică începută în studenție, după ce ați lucrat în clinică?”
- GEP: „Ar trebui mai întâi să-ți explic cum era organizat sistemul pe vremea aceea. Trebuia să faci, timp de șase ani, practica spitalicească (externat/internat), perioada care se suprapunea cu cei șase ani de studii teoretice la școala de medicină. Spitalele erau unități separate, și nu erau sub controlul sistemului educațional. Era un sistem bun, dar eminamente elitist. Nu fiecare student reușea să dobândească educația necesară în sistemul de externat/internat. Ar trebui, mai apoi, să te transporți în perioada 1930-1940, într-o eră în care antibioticele nu existau. Capacitatea unui tânăr medic de a trata, practic și eficient, diverșii pacienți, folosind mijloace terapeutice adecvate, era extrem de limitată. Pacienții sperau să aibă acces la tot felul de leacuri ale căror baze științifice nu existau încă. Pe scurt, nu știam destul. Dar în același timp, și poate mai importantă a fost realizarea faptului că trebuie să începem să abordam unele probleme fundamentale ale fiziologiei umane - de la nivel de celulă la nivel de organism.”
- TIO: „Ați lucrat cu profesorii Francisc Rainer și Grigore T. Popa - cine v-a trezit interesul pentru Fiziologie?”
- GEP: „Francisc Rainer.”
- TIO: „Ce v-a determinat să plecați din România?”
- GEP: „Aveam sentimentul că nu știu destul, și că dacă vreau cu adevărat să fac ceva semnificativ trebuie să merg în altă parte – adică în acele locuri unde se desfășoară activități științifice cu adevărat interesante.”
- TIO: „Schimbarea climatului politic a jucat vreun rol în decizia Dvs.?”
- GEP: „Comuniștii și politica lor m-au influențat în două moduri. Am pornit de la premiza că România nu va fi pururea comunistă, și că trebuie să fim mai bine pregătiți în ceea ce privește experiența cercetării științifice în anii imediat următori căderii comunismului. De asemenea, că modul în care măsurăm succesul în știință necesită o îmbunătățire serioasă.”
- TIO: „Favorizați o cultură a elitelor?”
- GEP: „Nu este vorba de ce favorizez – este o chestiune de probabilitate. Care este probabilitatea ca, în cadrul populației generale, oameni cu un coeficient de inteligență diferit, respectiv cu o educație diferită, să realizeze ceva cu adevărat semnificativ? Cât despre condiții, aș crea un sistem educațional care să faciliteze exprimarea deplină a potențialului genetic al acestor indivizi – și bineînțeles aș crea infrastructura necesară pentru a-i face pe acești oameni cu adevărat productivi.”
- TIO: „Vi se va răspunde - „Nu avem bani”.”
- GEP: „Ceea ce ne aduce la problema fundamentală a României, și anume starea economică a țării. Guvernul ar trebui să favorizeze integrarea României într-un cadru care să-i permită revigorarea economică, respectiv revigorarea științifică.”
- TIO: „Ați alege o carieră științifică în România, vis-à-vis de străinătate? Puteți să oferiți vreun sfat acelora dintre românii care se confruntă cu această dilemă?
- GEP: „Ar trebui să înceapă prin a deveni cercetători în România. Cei mai buni dintre ei ar trebui, mai apoi, să dobândească suficient de multă experiență în [laboratoare din] străinătate. În acest fel, s-ar întoarce mult mai bine pregătiți pentru a produce știință performantă în România. Sau ar putea la fel de bine să-și continue activitatea în străinătate.”
- TIO: „Ați dorit vreodată să vă repatriați în România, și să lucrați acolo ca cercetător?”
- GEP: „Această problemă nici n-am putut să mi-o pun pentru o foarte lungă perioadă, deoarece nu am vrut să mă reîntorc pentru a sfârși în închisoare. Sunt însă de părere că repatrierea este posibilă. De exemplu, te poți întoarce ca să predai [într-o universitate], așa cum faci domnia ta. Această activitate este printre cele mai nobile. Poți, de asemenea, să te întorci ca să desfășori activități de cercetare științifică. Această formulă este practică și inteligentă, deoarece oferă posibilitatea de a lucra pe două fronturi – atât înăuntrul cât și în afara granițelor României.”
- TIO: „Mircea Eliade spunea undeva că exilul este o rană care nu se vindecă niciodată. Ați simțit vreodată nevoia de a vă întoarce în România?”
- GEP: „Nu am privit exilul ca pe o rană. L-am privit ca pe o provocare, să arăți de ce ești capabil.”
- TIO: „Ați putea atribui României ceva unic, ceva care n-ați mai întâlnit nicăieri?”
- GEP: „Da: tendința politicienilor de stânga și de dreapta de a trăi într-o lume a imaginarului.”
- GEP: „Odată identificată o problemă care este în același timp interesantă și neexplicată încă, trebuie să vă alegeți modalitățile de abordare, dar fără a va limita la o anumită tehnică sau metodă. Ceea ce contează este rezolvarea problemei, nu aplicarea unei tehnici anume. De câte ori aveți ocazia, folosiți toate tehnologiile aflate la îndemână, chiar dacă au la bază principii diferite, pentru a ataca problema în mod convergent. Urmăriți funcțiile diferitelor structuri, pe măsură ce acestea sunt descoperite și caracterizate. Evident, există situații în care o singură tehnologie poate acoperi informațiile necesare pentru rezolvarea problemei. Cristalografia cu raze X în științele biomedicale este un astfel de exemplu. Aplicarea în mod convergent a diferitelor tehnici de cercetare este, de fapt, una dintre trăsăturile majore ale problemelor cu semnificație deosebită în biologie și medicină. Morfologia, microscopia la cea mai înaltă rezoluție, studiile structurale bazate pe difracția cu raze X, sunt combinate cu informații pertinente din biochimie pentru a ne oferi o perspectivă a modului în care aceste descoperiri sunt relevante pentru problemele de interes actual în biologie.”
- TIO: „Se poate vorbi despre un efort real de integrare a descoperirilor științifice?”
- GEP: „Eforturile de integrare sunt o trăsătură caracteristică a celor mai importante descoperiri din ultimele decenii. Acestea ilustrează de fapt modul în care aplicarea convergentă a diverselor tehnologii a fost posibilă, prin munca în echipă.”
- TIO: „Cum se împacă munca în echipă cu problema relațiilor interumane? Din experiența mea, cel mai adesea contează chimia interpersonală, atunci când se formează o echipă.”
- GEP: „Oamenii apreciază rezultatele concrete, și pe cei care sunt cu picioarele pe pământ. Dacă sunt cu adevărat interesați, vor reacționa cu entuziasm la noile teorii cu caracter general, care încearcă să explice fenomenele în cauză. În schimb, nu vor avea reacții favorabile la ceea ce ei consideră chestiuni de interes periferic.”
- TIO: „Ce v-a determinat să reveniți la cercetarea științifică începută în studenție, după ce ați lucrat în clinică?”
- GEP: „Ar trebui mai întâi să-ți explic cum era organizat sistemul pe vremea aceea. Trebuia să faci, timp de șase ani, practica spitalicească (externat/internat), perioada care se suprapunea cu cei șase ani de studii teoretice la școala de medicină. Spitalele erau unități separate, și nu erau sub controlul sistemului educațional. Era un sistem bun, dar eminamente elitist. Nu fiecare student reușea să dobândească educația necesară în sistemul de externat/internat. Ar trebui, mai apoi, să te transporți în perioada 1930-1940, într-o eră în care antibioticele nu existau. Capacitatea unui tânăr medic de a trata, practic și eficient, diverșii pacienți, folosind mijloace terapeutice adecvate, era extrem de limitată. Pacienții sperau să aibă acces la tot felul de leacuri ale căror baze științifice nu existau încă. Pe scurt, nu știam destul. Dar în același timp, și poate mai importantă a fost realizarea faptului că trebuie să începem să abordam unele probleme fundamentale ale fiziologiei umane - de la nivel de celulă la nivel de organism.”
- TIO: „Ați lucrat cu profesorii Francisc Rainer și Grigore T. Popa - cine v-a trezit interesul pentru Fiziologie?”
- GEP: „Francisc Rainer.”
- TIO: „Ce v-a determinat să plecați din România?”
- GEP: „Aveam sentimentul că nu știu destul, și că dacă vreau cu adevărat să fac ceva semnificativ trebuie să merg în altă parte – adică în acele locuri unde se desfășoară activități științifice cu adevărat interesante.”
- TIO: „Schimbarea climatului politic a jucat vreun rol în decizia Dvs.?”
- GEP: „Comuniștii și politica lor m-au influențat în două moduri. Am pornit de la premiza că România nu va fi pururea comunistă, și că trebuie să fim mai bine pregătiți în ceea ce privește experiența cercetării științifice în anii imediat următori căderii comunismului. De asemenea, că modul în care măsurăm succesul în știință necesită o îmbunătățire serioasă.”
- TIO: „Favorizați o cultură a elitelor?”
- GEP: „Nu este vorba de ce favorizez – este o chestiune de probabilitate. Care este probabilitatea ca, în cadrul populației generale, oameni cu un coeficient de inteligență diferit, respectiv cu o educație diferită, să realizeze ceva cu adevărat semnificativ? Cât despre condiții, aș crea un sistem educațional care să faciliteze exprimarea deplină a potențialului genetic al acestor indivizi – și bineînțeles aș crea infrastructura necesară pentru a-i face pe acești oameni cu adevărat productivi.”
- TIO: „Vi se va răspunde - „Nu avem bani”.”
- GEP: „Ceea ce ne aduce la problema fundamentală a României, și anume starea economică a țării. Guvernul ar trebui să favorizeze integrarea României într-un cadru care să-i permită revigorarea economică, respectiv revigorarea științifică.”
- TIO: „Ați alege o carieră științifică în România, vis-à-vis de străinătate? Puteți să oferiți vreun sfat acelora dintre românii care se confruntă cu această dilemă?
- GEP: „Ar trebui să înceapă prin a deveni cercetători în România. Cei mai buni dintre ei ar trebui, mai apoi, să dobândească suficient de multă experiență în [laboratoare din] străinătate. În acest fel, s-ar întoarce mult mai bine pregătiți pentru a produce știință performantă în România. Sau ar putea la fel de bine să-și continue activitatea în străinătate.”
- TIO: „Ați dorit vreodată să vă repatriați în România, și să lucrați acolo ca cercetător?”
- GEP: „Această problemă nici n-am putut să mi-o pun pentru o foarte lungă perioadă, deoarece nu am vrut să mă reîntorc pentru a sfârși în închisoare. Sunt însă de părere că repatrierea este posibilă. De exemplu, te poți întoarce ca să predai [într-o universitate], așa cum faci domnia ta. Această activitate este printre cele mai nobile. Poți, de asemenea, să te întorci ca să desfășori activități de cercetare științifică. Această formulă este practică și inteligentă, deoarece oferă posibilitatea de a lucra pe două fronturi – atât înăuntrul cât și în afara granițelor României.”
- TIO: „Mircea Eliade spunea undeva că exilul este o rană care nu se vindecă niciodată. Ați simțit vreodată nevoia de a vă întoarce în România?”
- GEP: „Nu am privit exilul ca pe o rană. L-am privit ca pe o provocare, să arăți de ce ești capabil.”
- TIO: „Ați putea atribui României ceva unic, ceva care n-ați mai întâlnit nicăieri?”
- GEP: „Da: tendința politicienilor de stânga și de dreapta de a trăi într-o lume a imaginarului.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu